Celulele primare din sangele cordonului ombilical au ajuns in centrul atentiei doar in ultimii ani.

Aceste celule sunt multipotente, adica ajungand intr-un mediu adecvat, au abilitatea de a se transdiferentia in anumite tipuri de celule sau tesuturi si, in acelasi timp, sunt capabile sa preia functia celulei sau tesutului care lipseste. Celulele primare aflate in sangele ombilical sunt, practic, capabile de a regenera, in primul rand,  organele hematopoetice – de unde si numele lor: celule stem hematopoetice.
 
Cercetarile din ultimii doi ani au relevat caracteristici noi si surprinzatoare ale celulelor stem hematopoetice: s-a aflat ca ele pot avea un rol important nu numai in regenerarea diferitelor organe hematopoetice, dar si in refacerea altor tesuturi ( ex.: muschi cardiac, nervi). Aceasta caracteristica recent descoperita este subiectul unor cercetari intense.

Modul cel mai simplu de a obtine aceste celule este prin extragerea lor din cordonul ombilical, la nasterea copilului, deoarece acest sange contine un numar mare de celule stem. Este important de mentionat faptul ca exista posibilitatea de extragere a celulelor stem hematopoetice si in cazul adultilor, daca acestia sunt sanatosi si au fost supusi  in prealabil  unei medicatii – asa numita stimulation granulocyte colonie. Dar un asemenea tratament  poate  cauza complicatii si, pe de alta parte, celulele stem obtinute vor fi mai batrane decat cele care se pot recolta dupa momentul nasterii.

 
Primul transplant de celule stem obtinute din cordonul ombilical  a fost efectuat de catre profesorul Robert A. Good in anul 1969, in tratamentul unui copil cu deficienta imunologica primara. De atunci, zona lor de utilizare s-a marit, margand spre diferite citopenii,  boli hematologice maligne si mai multe tipuri de tumori  solide.

Celulele stem folosite in transplant pot proveni direct din maduva osoasa, din sangele  periferial sau din cel ombilical.

In acord cu informatiile genetice ale celulelor  Graf,  putem deosebi transplant de celule stem de tip alogen, singen si autolog ( unde primitorul  si donatorul este aceeasi persoana).
 
Sangele ombilical a fost utilizat pentru prima data intr-un transplant in Franta, in 1988. De atunci, numarul acestor transplanturi a crescut, in defavoarea transplanturilor cu maduva osoasa. In lume functioneaza  banci pentru procesarea si crioconservarea sangelui ombilical. Aceste banci se pot imparti in doua grupe: asa numitele « banci de familie », unde  preparatul congelat se poate folosi doar pentru donator sau rudele sale  si banci de donatori. Diferenta intre  aceste doua tipuri consta in faptul ca mostrele oferite pentru donare ( alogene) trebuie testate pentru antigene HLA inainte de transplant, in timp ce mostrele autologe ( pentru uz propriu ) nu necesita acest test, deoarece primitorul este si donator.